Marturia personala
Ma numesc Andrei Marin, nascut la data de 05.11.1971 in satul Padureni, comuna Buturugeni, jud.Giurgiu, la 30 km de Bucuresti, impreuna cu sotia mea Mariana, avem patru copii, doua fete si doi baieti: Stefania 21 de ani, Rodica 19 ani, Ieremia 14 ani si Pavelica 5 ani.
M-am nascut intr-o familie de crestini ortodocsi, am fost educat si crescut de bunici mei, nu aveam o biblie in casa, nu vedeam ca cineva sa se roage sau ca cineva sa vorbeasca despre Dumnezeu, nici in familia mea nici in jurul meu. Singurul luru religios pe care l-am vazut, era mamaia in fata icoanei dimineata, facindu-si semnul crucii. Mamaia in schimb fuma si se imbata des. Tataia nu fuma, nu bea si muncea foarte mult, era potcovar, sudor, mai mergea citeodata duminica la slujba, dar nu l-am auzit sa spuna ceva despre Dumnezeu sau sa se roage.
Eu la vârsta adolescentei ma vedeam un baiat bun, eram pasionat de fotbal, de muzica si discoteca, am terminat scoala de 10 clase la scoala generala din localitate, cu rezultate bune la invatatura, promotia 1987. In toamna aceluias an m-am casatorit, cu actuala mea sotie, cu care aveam o prietenie de circa 2 ani. Inca nu implinisem 18 ani, nu a fost planificata casatoria, dar din pricina parintilor ei, le-am facut o surpriza neasteptata, atat lor cat si bunicilor mei. In toamna aceluias an trebuia sa merg la scoala profesionala, asa ca am inceput scoala profesionala concomitent cu liceul seral. Scoala profesionala am terminat-o, liceul nu am reusit sa-l termin din cei 3 ani am facut doar un an jumate, am fost nevoit sa ma angajez deoarece aveam o familie de intretinut si din pricina serviciului nu am reusit sa mai ajung la seral. Am lucrat ca macaragiu pod rulant in uzina Vulcan Bucuresti.
Dupa o prietenie si un inceput de casatorie de vis, au venit si problemele care au destramat visul nostru frumos, putin cite putin. Incepusem sa fumez, sa beau fara sa fiu un patimas, vorbeam urit si simteam ca nu imi mai iubesc sotia, desi nu vroiam sa fiu asa. Ma gindeam ca m-am casatorit prea devreme, ca nu am reusit sa am si alte relatii, asa ca am inceput sa caut alte relatii ocazionale. In mintea mea ma simteam ca un obsedat sexual, vroiam ca lucrurile sa nu fie asa si imi doream sa imi iubesc sotia din nou.
La vremea aceea, nu stiam ce e pocainta sau credinta in Dumnezeu. In 1994, aveam 23 de ani si doi copii: Stefania si Rodica. Intr-una din zilele mele libere, treceam pe strada si am vazut intr-o curte un grup de oameni adunati, iar in centrul lor am vazut un barbat necunoscut cu o biblie ridicata spre cer zicind cu voce puternica : „ACEASTA E VESTEA BUNA A EVANGHELIEI PE CARE V-O ADUCE DUMNEZEU”. M-am infiorat in duhul meu si am intrat in acea curte cu gind sa vad ce au de spus oameni acestia. Am ramas impresionat atit de cele auzite cit si de cintarile si rugaciunile lor, am plecat cu gând sa mai revin aici si cu alta ocazie. Am revenit aproape in fiecare duminica, totodata asteptam sa vad daca spun ceva anapoda, illogic, gindind ca am capacitatea sa imi dau seama, dar spre surprinderea mea tot ce spuneau parea logic si numai de bine, nimic de rau. Apoi treptat, in urma auziri Evangheliei saptaminal, putin cite putin, credinta crestea in inima mea. Un gind imi spunea ca si eu am nevoie de Dumnezeu si ca trebuie sa-L primesc pe Domnul Isus in inima mea, dar un alt gind imi spunea: “ tu esti tinar, lucrurile acestea nu sint pentru tine, ci pentru mosi si pentru babe, tu trebuie sa-ti traiesti viata din plin cit esti inca tinar si poate cind vei fi batrin, te vei ocupa de lucrurile acestea”. Am dat dreptate gindului din urma, dar am continuat sa vin la intrunirile acestea de duminica, atunci cind nu eram ocupat cu altceva, pentru motivul ca imi placea in mod deosebit predica.
Dupa o vreme am inceput sa ma tocmesc in gindul meu cu Dumnezeu: “ Doamne eu te-as primi in inima mea si as fi gata chiar azi sa renunt la unele lucruri pacatoase din viata mea, dar Doamne la unele nu pot renunta, daca ma primesti asa vin si eu la Tine”. Atunci un alt gind mi-a raspuns: „ORI CU TOATA INIMA ORI DELOC”, iar in zilele urmatoare, gindul acesta perssista incontinu. Oriunde mergeam oriunde ma duceam, gindul acesta imi spunea: „ORI CU TOATA INIMA ORI DELOC”.
In toamna aceluias an, acelasi grup de crestini au venit cu un aparat de proiectie si au prezentat filmul „VIATA LUI ISUS”. Imprejurarea a facut sa fiu si eu acolo, am fost strapuns si biruit pina la lacrimi de dragostea Mintuitorului, care in ciuda faptului ca stia ce avea sa i se intimple, ca avea sa patimeasca sa fie batjocorit si in cele din urma crucificat, totusi El a mers pina la capat, pentru ca avea in vedere mântuirea si salvarea noastra de la iadul cel vesnic. El nu a fost nepasator fata de noi , iar eu astazi cind ma cheama sa-i intorc spatele? Ginduri m-au napadit cu gramada si se luptau inlauntrul meu, un gind venea si zicea: “daca il primesti pe Isus si te pocaiesti, sa stii ca nu o sa mai te duci la femei, la discoteca, nu o sa mai bei, nu o sa mai poti minti sau fura”. Eu imi spuneam: „asa e”, insa pe de alta parte venea un alt gind si spunea: “Da, dar ce-o sa faci, fiindca viata aceasta este scurta, trecatoare, lucrurile pe care le iubesti le vei pierde, nu vor fi pentru todeauna si la judecata de apoi vei fi intrebat daca ai stiut ca Dumnezeu a dat la moarte pe singurul lui Fiu, ce vei raspunde ?”. Eu imi spuneam in sinea mea: „DA, am stiut”!, un alt gand imi zicea atunci: “ Si de ce nu L-ai crezut, de ce nu L-ai urmat” ?
La gindul cel din urma nu am gasit un raspuns si am hotarit sa-l primesc pe Domnul Isus in inima mea. Acelasi om a Lui Dumnezeu care in urma cu citeva luni tinea biblia ridicata si spunea: „ACEASTA-I VESTEA BUNA A EVANGHELIEI PE CARE V-O ADUCE DUMNEZEU”, acelasi om a iesit in lumina reflectorului zicind: “daca in seara aceasta este cineva aici care vrea sa-si predea viata Domnului Isus il rugam sa vina in fata, sa ne putem ruga pentru el”. Atunci imi venea sa alerg acolo, dar a venit rusinea fata de semeni mei care ma inconjurau, dar un alt gind mi-a zis: “ cine se va rusina cu Mine inaintea oamenilor si eu ma voi rusina cu el inaintea Tatalui Meu”. Atunci am lasat orice rusine deoparte si am mers impreuna cu alti oameni de acolo si omul acela s-a rugat pentru noi. Acum, omul acela este parintele meu spiritual, prieten si colaborator pe ogorul Evangheliei si ma simt onorat sa-i fiu alaturi caci cu adevarat este un om a Lui Dumnezeu. Din seara aceea am devenit un alt om, am inceput sa citesc biblia si s-o citesc zilnic, am inceput sa vad lumea, tot ce ma inconjoara, cu alti ochi. Gandul meu era tot timpul numai la Dumnezeu, la Domnul Isus, Persoana Lui, Prezenta Lui, era tot timpul cu mine, El imi insotea gandul si viata.
Una cate una, viciile si apucaturile pacatoase, le dezbracam ca pe niste haine invechite. Lucruri care altadata imi placeau si ma pasionau, acum nu mai imi trezeau interesul. Doua saptamâni mai târziu, L-a primit in inima ei pe Domnul Isus si sotia mea. Am inceput sa le spun prietenilor despre Isus si sa-i invit la adunarile noastre. La un moment dat, eram vreo 25 de tineri care ne adunam zilnic prin casele noastre: cintam, citeam biblia, si predicam. Duminica dimineata, mergeam din poarta in poarta si spuneam tuturora: “ haideti ca au venit fratii de la Bucuresti”, asa a luat fiinta biserica din localitatea noastra. Acum, impreuna cu familia mea, ne luptam si noi lupta cea buna a credintei, fiind angrenati in lucrarea de misiune si plantare de Biserici.
Te rog suflete drag , nu mai astepta, vino si tu la Isus. El este Mantuitorul care a murit pentru pacatele tale si El doreste sa te daruiesti Lui. El a venit pe pamant in Numele Tatalui, Dumnezeu Cel vesnic si Adevarul Absolut, ca sa te salveze de framantarea in care esti, de problema pacatului tau, de neputinta ta. Nu este o alta Cale sa vi la El, decat credinta in Evanghelie, pocainta si trairea in sfintenie. Toate acestea le ai in dar prin Isus Hristos, doar daruieste-ti viata Lui. Acolo unde esti, puneti genuncchii jos, plangeti pacatele si adu-le la picioarele Domnului, El a murit pentru pacatele tale si este singurul care ti le poate ierta si curata. Invita-L in viata ta, sa fie Domn si Stapan, sa-ti conduca viata si sa-ti transforme caracterul dupa Caracterul Sau de Dumnezeu.
Dumnezeu sa te binecuvinteze draga cititorule, sa te ajute sa calci pe urmele Domnului Isus intreaga viata si sa ai Sfanta Scriptura ca hrana a sufletului si Calauza, pentru toata viata ta pe acest pamant. Dumnezeu sa-ti dea calauzire si discernamant prin Duhul Sfant, ca sa poti sa-L asculti intreaga viata si sa nu-I respingi chemarea.
Andrei Marin